Ne permitem un prag al achiziției directe de 15.000 de Euro?

Piaţa achiziţiilor publice, prin care statul, denumit generic, face comenzi de peste 20 mld. de euro anual (anul acesta cred că se va depăși suma de 25 mld. de euro dacă se iau în calcul și contractele dnei. Udrea), a suferit din 2006 modificări radicale.

Între 60% și 80% dintre contractele încheiate sunt în urma unor achiziţii directe (cu multiplele ei denumiri: încredinţări directe, cumpărări directe etc.), ele reprezentând în jur de 20% – 30% din valoarea totală. Așadar, vorbim de contracte de aproape 5 mld. de euro atribuite fără vreo regulă (sau doar cu obligația de a arhiva factura sau contractul ca documente justificative).  Vă propun numai să vedeţi câteva Planuri Anuale de Achiziţii și veţi înțelege ce vreau să spun: Prefectura Iaşi (anul 2009, 2010 și 2011), IJP Valcea, Jandarmeria Bacau, Primăria Vatra Dornei și Rm. Sarat. Sunt doar câteva P.A.A.P.-uri dintre cele foarte puține postate pe site-urile instituţiilor (apropos, felicitări tuturor celor îndeajuns de transparenţi încât să le publice).

Nu vă rog să vă imaginaţi cum sunt încheiate/parafate/stabilite/încredințate aceste contracte, pentru că imaginaţia omului este foarte prolifică. Dar vă voi face cunoscute doar două experienţe relevante. Mai întâi, în momentul când s-a mărit pragul achiziţiilor directe de la 5.000 la 10.000 de euro, la o autoritate contractantă importantă din regiunea Moldovei a avut loc o petrecere cu şampanie, la propriu. Nu mă întrebați de ce. Nu am fost curios să întreb ce s-a întâmplat când pragul a devenit 15.000 de euro. A doua experință este mai degrabă rezumatul a aproape trei ani de când sunt formator C.N.F.P.A. în domeniul achiziţiilor publice. Am avut aproape 200 de cursanţi și pot să-mi fac o părere în ceea ce priveşte diferenţa de atitudine a celor de la serviciul de achiziţii față de cea a conducătorilor de autoritați contractante atunci când discutăm despre achiziția directă. Dacă primii sunt foarte preocupați cum să procedeze să nu răspundă juridic pentru aceste achiziții, și, dacă răspund, să fie cât mai “acoperiți de acte”, conducătorii de instituții au o atitudine de genul: „la achiziții directe suntem maeștri, nu pierdeți timpul, treceți mai departe!”

Am motive să cred că acest prag de 15.000 de euro are ca efect distorsionarea prețurilor prin creșterea lor artificială. Cum ne putem explica altfel faptul că, de exemplu, când pragul era de 5.000 euro, un studiu de fezabilitate se achiziţiona cu puțin sub aceasta sumă, iar când a crescut pragul la 10.000 sau 15.000 euro, prețul acestuia a crescut corespunzător? Pentru că firmele merg pe principiul „nu e prost cel care cere, ci cel care dă”, iar „cel care dă” o face pentru că nu dă de la el, dar la el mai poate ajunge câte ceva.

Eu cred A.N.R.M.A.P.-ul, ca instituție care veghează asupra sistemului naţional de achiziții publice, trebuie să facă un studiu de impact asupra modului în care pragul foarte mare al achizițiilor directe și lipsa totală de reglementare în această zonă pot „deturna din folosul public în cel privat personal”  sume care pot ajunge, în estimarea mea, numai din achiziții directe la 1 mld. de euro.

Departe de mine gândul de a generaliza. Sunt și foarte mulți conducători de autorități contractante de bună credință și vreau să cred că cei mai mulți sunt așa. Aceștia au acum o piedică acolo unde nu vă așteptați: la A.N.R.M.A.P.. Să mă explic. Recent, un cursant căruia îi spun foarte sigur pe mine că, indiferent de valoarea estimată, dacă într-adevăr dorește să obțină un preț cât mai bun, se poate iniția în S.E.A.P. o cerere de oferte; am fost contrazis și îmi povestește despre refuzul A.N.R.M.A.P. de a-i valida o invitație lansată în S.E.A.P pentru o procedură de 14.000 lei, pe motivul conform căruia “Nu se mai acceptă nicio invitație pentru achiziții a căror valoare este sub 15.000 Euro” și îmi prezintă mesajul din S.E.A.P. postat de cei de la A.N.R.M.A.P.. Evident, surpriza a fost mare. Să mai adaug că art.19 din OUG 34 dă dreptul unei autorități contractante de a achiziționa direct sub 15.000 euro dar nu o obligă?

Din această cauză, nu am speranțe că cineva chiar va dori să închidă acest robinet lăsat deschis la maximum. Cel puțin nu în această guvernare.